Dictionar

patriotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. patriotisme)

1. sentiment de dragoste și devotament față de patrie și de popor, statornicit în decursul istoriei.
 

antipatriotism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. antipatriotisme)

1. concepție, atitudine antipatriotică.
 

antipatriot, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (anti- + patriot)

1. persoană care manifestă sau mărturisește opinii contrare patriotismului, care acționează împotriva intereselor patriei; om lipsit de patriotism.
 

patriotard, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. patriotard)

1. I. care face paradă de patriotism; cu manifestări de patriotism fals.
2. II. persoană care manifestă patriotism excesiv, deseori fals; cel care își exteriorizează zgomotos sentimentele patriotice.
 

patriotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. patriotique, it. patriotico)

1. care exprimă patriotism.
 

pseudopatriot, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (pseudo- + patriot)

1. persoană care folosește patriotismul ca instrument de acțiune doar ca să-și poată promova interesele; fals, pretins patriot; patriotard.
 

șovin, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. chauvin)

1. I. referitor la șovinism; propriu șovinismului; șovinist.
2. care dă dovadă de un patriotism fanatic.
3. care afișează o preferință excesivă pentru patria sa, regiunea sa etc.
4. II. adept al șovinismului; șovinist.
5. persoană care admiră cu exces și fără discernământ tot ce aparține țării sale și denigrează sistematic tot ce este străin.
6. (antonim) xenofil.