persecuție
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (fr. persécution, lat. persecutio)
Etimologie: (fr. persécution, lat. persecutio)
1. urmărire nedreaptă și perseverentă a cuiva, cu intenția de a-i provoca un rău, un neajuns; prigoană; (cu sens atenuat) nedreptate repetată cu insistență; persecutare.
2. tratament tiranic și crud aplicat continuu unui grup de către o autoritate.
3. mania ~ei = idee fixă a cuiva că este persecutat de toată lumea.
4. (var.) persecuțiune.