Dictionar

saliva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. saliver, lat. salivare)

1. a produce (multă) salivă.
 

salivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salive, lat. saliva)

1. lichid puțin vâscos, care umezește gura, secretat de glandele salivare.
 

insaliva

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (în- + salivă, cf. fr. insaliver)

1. a înmuia alimentele cu salivă.
 

salivar, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. salivaire, lat. salivarius)

1. referitor la salivă.
2. glande ~e = glande sub limbă, care secretă saliva.
 

salivație

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT salivatio
2. FR sécrétion salivaire
3. EN flow of saliva
4. DE Speichelfluß
5. RU слюнотечение; rиперсекреция
6. HU nyálképzés, nyáladzás
 

salivație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. salivation, lat. salivatio)

1. secreție salivară.
 

adenocondrom

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. adénochondrome)

1. (med.) tumoare cartilaginoasă la nivelul unei glande.
2. (med.) tumoare compusă atât din țesut glandular, cât și din țesut cartilaginos, precum o tumoare mixtă a glandelor salivare.
 

adenolimfoidită

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. adénolymphoïdite)

1. (med.) boală acută, infecțioasă, transmisibilă de preferință prin salivă, produsă de virusul Epstein-Barr; mononucleoză infecțioasă, boala sărutului.
 

amilază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. amylase)

1. (biochimie) enzimă care provoacă hidroliza amidonului și a glucidelor; diastază.
2. ~ salivară = enzimă găsită în salivă care descompune amidonul în maltoză și dextrină; ptialină.
3. ~ pancreatică = enzimă digestivă secretată de glandele pancreatice, activă în sucul pancreatic, cu funcția principală de a ajuta la digerarea carbohidraților din alimentele ingerate.
 

antisialagog, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr., engl. antisialagogue)

1. (factor) care diminuează, oprește secreția salivară.
 

aptialism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. aptyalisme)

1. (med.) absența sau deficiența secreției de salivă; asialie.
 

asialie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. asialie)

1. absență sau diminuare a secreției salivare; aptialism.