document

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. document, lat. documentum)

1. înscris prin care se atestă un fapt, se conferă un drept, se recunoaște o obligație etc.
2. text, inscripție, fotografie etc. care poate servi la cunoașterea mai temeinică a unui eveniment, a unui fapt istoric sau actual.

erudiție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. érudition, lat. eruditio)

1. cunoaștere temeinică, aprofundată a uneia sau a mai multor științe; cultură vastă.

explorație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exploration, lat. exploratio)

1. acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorare.
2. acțiunea de a parcurge o regiune, zonă etc. în scopul culegerii de informații științifice, economice sau etnografice.
3. acțiunea de a studia, de a prospecta, prin intermediul instrumentelor și proceselor tehnice.
4. studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc. puțin cunoscut sau puțin studiat.
5. acțiunea de a parcurge și/sau a examina un loc pentru a descoperi pe cineva sau ceva.
6. (med.) act de diagnosticare prin care se caută să se determine starea unui organ sau a unui țesut intern.
7. ~ funcțională = ansamblu de examinări utilizate pentru studierea funcționării unui organ sau dispozitiv.
8. (var. înv.) esplorație, esplorațiune, esplorățiune, explorațiune.

pricepuție

Parte de vorbire:  s.f. (regional)  
Etimologie: (priceput + -ie)

1. cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu; pricepere.
2. iscusință, experiență într-o acțiune; pricepere.

pricepătură

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (pricepe + -ătură)

1. facultatea de a pricepe, de a înțelege, de a pătrunde ceva (ușor) cu mintea; pricepere.
2. (în forma precepătură) cunoaștere temeinică într-un anumit domeniu; pricepere.
3. (var.) precepătură.

destoinicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (destoinic + -ie)

1. însușirea de a fi destoinic; aptitudine, capacitate, pricepere, iscusință.
2. capacitate intelectuală a cuiva de a izbuti să cunoască, să înțeleagă etc.
3. pregătire, cunoaștere temeinică într-un domeniu; competență.
4. capacitatea unei persoane de a se descurca cu ușurință într-un domeniu.
5. (var.) (învechit) dostoinicie.