explora

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. explorer, lat. explorare)

1. a cerceta o regiune necunoscută sau greu accesibilă, mai ales în scop științific.
2. a cerceta posibilitățile de exploatare a unui zăcământ.
3. (med.) a observa funcționarea unui organ cu ajutorul instrumentelor și aparatelor speciale.
4. (fam.) a cerceta atent.

explorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. explorable)

1. care poate fi explorat.
2. (med.) care poate face obiectul unei explorații.
3. (antonime) inexplorabil, neexplorabil

explorare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (explora)

1. acțiunea de a explora și rezultatul ei; cercetare; explorație.
2. faptul de a căuta cu intenția de a descoperi și de a studia locuri sau zone necunoscute, zăcăminte de minereu etc.
3. (fig.) studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc.
4. (med.) examinare fizică a unui pacient.

explorație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. exploration, lat. exploratio)

1. acțiunea de a explora și rezultatul ei; explorare.
2. acțiunea de a parcurge o regiune, zonă etc. în scopul culegerii de informații științifice, economice sau etnografice.
3. acțiunea de a studia, de a prospecta, prin intermediul instrumentelor și proceselor tehnice.
4. studiere temeinică a unei teme, a unui domeniu etc. puțin cunoscut sau puțin studiat.
5. acțiunea de a parcurge și/sau a examina un loc pentru a descoperi pe cineva sau ceva.
6. (med.) act de diagnosticare prin care se caută să se determine starea unui organ sau a unui țesut intern.
7. ~ funcțională = ansamblu de examinări utilizate pentru studierea funcționării unui organ sau dispozitiv.
8. (var. înv.) esplorație, esplorațiune, esplorățiune, explorațiune.

explorator, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. explorateur, lat. explorator)

1. s. m. f. cel care explorează.
2. s. n. (med.) instrument pentru explorarea diverselor organe în vederea diagnosticului.

exploratoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. exploratoire)

1. referitor la explorare.

acvanaut, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. aquanaute)

1. explorator al mediului subacvatic, al adâncimilor subacvatice; aponaut, oceanonaut.

aerlift

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. airlift)

1. metodă de explorare a sondelor prin erupție artificială, țițeiul fiind împins la suprafață cu ajutorul aerului comprimat.
2. dispozitiv pentru ridicarea apei, bazat pe diferența de greutate specifică între apă și emulsia de aer din apă.

aerocistografie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. aerocystography)

1. metodă de explorare radiologică a vezicii urinare după distensia cu aer a acesteia.

baleiaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balayage)

1. explorare cu ajutorul unui fascicul electronic a suprafeței ecranului unui tub catodic.
2. evacuare forțată cu ajutorul unui curent de aer sau al unui amestec carburant a gazelor arse din cilindrul unui motor cu ardere internă.

batiscaf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bathyscaphe)

1. submarin pentru explorări oceanografice, la mari adâncimi.

bronhospirometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bronchospirométrie)

1. metodă de explorare a funcției pulmonare prin prelevarea de aer din bronhii.