intact, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. intact, lat. intactus)

1. neatins, neștirbit; întreg.

prejudiciu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. préjudice, lat. praeiudicium)

1. pagubă, daună materială, morală adusă cuiva.
2. știrbire a onoarei, a prestigiului.

reabilita

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. réhabiliter)

1. tr., refl. a(-și) restabili buna reputație, onoarea, prestigiul știrbit.
2. tr. (jur.) a face o reabilitare.
3. a readuce în stare activă unele funcții alterate în urma unor procese patologice.
4. refl. (arg.; despre elevi) a-și îndrepta situația școlară, obținând o notă bună, după note insuficiente.

atingere

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. atinge)

1. acțiunea de a (se) atinge și rezultatul ei.
2. aducere în discuție a unui subiect.
3. agresare sexuală.
4. ajungere la un anumit punct sau nivel (în timp, în spațiu, pe scara valorilor etc.).
5. ajungere până la ceva sau cineva.
6. alipire de ceva.
7. aluzie la un subiect sensibil.
8. apropiere și intrare în contact unul cu altul a două obiecte.
9. apucare a unui obiect spre a începe o activitate.
10. asemănare.
11. atacare.
12. contact, lovitură ușoară.
13. gustare a unui aliment.
14. intrare în posesia unui obiect.
15. jignire.
16. lovire.
17. luare de contact direct cu ceva.
18. relaționare cu...
19. știrbire, vătămare.
20. (fig.) impresionare puternică a cuiva.
21. (mat.; înv.) punct de ~ = punct de tangență.