Dictionar

izolație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. isolation)

1. strat izolant între două medii sau sisteme fizice.
 

termoizolație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (termo- + izolaţie)

1. tehnică folosită pentru a limita transferul de căldură între un mediu cald și unul rece; izolare termică, termoizolare.
 
 
 

dezizola

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. désisoler)

1. a înlătura o (stare de) izolație; a reintegra.
2. a înlătura un izolator electric.
3. (antonim) a izola.
 

fosterit

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fostérite)

1. grup de rășini, agent de impregnare a izolației înfășurărilor electrice.
 
 

surdobarocameră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (surdo- + barocameră)

1. barocameră cu izolație fonică perfectă.