Dictionar

aforistic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. aphoristique)

1. care are forma sau caracterul unui aforism, care enunță o maximă sumară a înțelepciunii.
2. care se referă la sau care conține aforisme, maxime sau sentințe; gnomic.
 

ambuscadă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. embuscade)

1. loc ascuns de unde se pândește inamicul pentru a-l surprinde.
2. acțiune la luptă în care inamicul este atacat prin surprindere.
3. (fam.) capcană.
 

beretă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. béret, it. berretta)

1. șapcă moale, fără cozoroc; bască.
 

cafer

Parte de vorbire:  I. s.m., II. s.n.  
Etimologie: (germ. Kaffer)

1. I. (zool.) reprezentant foarte mare al familiei bovidelor cunoscut și sub denumirea de bivol negru, bivol african sau bivol de stepă (Syncerus caffer), care trăiește în Africa de Est și de Sud.
2. II. căprior pe care se reazemă șipcile acoperișului clădirilor.
3. (var.) cafăr.
 

captura

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. capturer)

1. a prinde, a lua prizonier; a pune mâna pe materiale de luptă aparținând inamicului.
2. a prinde un răufăcător.
3. a prinde în capcană un animal sălbatic.
 

caschetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. casquette)

1. șapcă cu cozoroc și cu fundul rotund și larg.