Dictionar

parafraza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. paraphraser)

1. a exprima prin parafrază.
2. a amplifica (o vorbire, o scriere etc.).
 

parafrază

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. paraphrase, lat., gr. paraphrasis)

1. explicație mai largă și într-o formulare personală a unui text dat.
2. imitație (în versuri) a unui text, amplificată față de original.
3. (peior.) comentariu verbios și difuz.
4. compoziție muzicală, prelucrare cu caracter liber, de pură virtuozitate, a unei teme luate din altă operă.
 

parafrastic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. paraphrastique)

1. care constituie o parafrază, prin parafrază.
 

parafraza

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. paraphraser)

1. a exprima prin parafrază.
2. a amplifica (o vorbire, o scriere etc.).
 

trop

Parte de vorbire:  s.m.  
Etimologie: (fr. trope, lat. tropus, gr. tropos)

1. (în fil. sceptică antică) argument potrivit căruia nici o afirmație sau negație nu are temei, nici un adevăr nu poate fi formulat, orice judecată filozofică trebuind suspendată.
2. figură de stil.
3. (în cultul liturgic gregorian) parafrază, interpolare care orna textul și prelungea melodia.
 

perifraza 2

Parte de vorbire:  vb. intr.  
Etimologie: (fr. périphraser, it. perifrasare)

1. a uza de perifraze; a înlocui un cuvânt cu o expresie cu același sens.
2. a reda, a traduce printr-o perifrază.
3. (rar) a parafraza.