Dictionar

astigmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astigmatisme)

1. defect al vederii datorat unor diferențe de curbură a corneei sau cristalinului, care fac ca ochiul să perceapă obiectele deformate.
2. defect al unei lentile, care dă o imagine deformată datorită curburii sale neegale.
 

anastigmatism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. anastigmatisme)

1. calitate a unui sistem anastigmatic.
 

ametrop, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. amétrope)

1. I. (med.) care prezintă o anomalie a refracției oculare (ca în cazul miopiei sau hipermetropiei).
2. (med.) care suferă de una dintre afecțiunile oculare definite de ametropie (miopie, hipermetropie, astigmatism).
3. II. persoană care suferă de ametropie.
 

anastigmat

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. anastigmate)

1. I. califică un sistem optic care nu prezintă defectul de astigmatism; anastigmatic.
2. II. obiectiv fotografic anastigmatic.
 

astigmatic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (germ. astigmatisch)

1. adj. (despre sisteme optice) care prezintă astigmatism; deformat datorită astigmatismului.
2. adj., s. m. f. (suferind) de astigmatism; astigmat (I).
 

astigmometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. astigmomètre)

1. aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism.
 

cheratoscop

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. kératoscope)

1. aparat pentru observarea astigmatismului vizual.
 

oftalmometrie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ophtalmométrie)

1. determinare a indicelui de refracție a diverselor medii ale ochiului și în special a astigmatismului corneean.