contor
Parte de vorbire: s.n.
Etimologie: (după fr. compteur, germ. Kontor)
Etimologie: (după fr. compteur, germ. Kontor)
1. denumire dată unor aparate ori instrumente care măsoară, prin însumare sau înregistrare, elemente, operații sau semnale de aceeași natură.
2. aparat care înregistrează consumul de apă, de gaze, de energie electrică etc.
3. ~ de particule = detector de particule emise de un corp radioactiv.
4. (loc. subst.) ~ de apă = aparat, dispozitiv destinat măsurării volumului de apă care trece printr-o conductă sau țeavă; apometru.
5. (loc. subst.) ~ Geiger-Müller = instrument de măsurare utilizat pentru înregistrarea radiațiilor beta sau gama.