Dictionar

dârzoșenie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (dârzos + -enie)

1. manifestare de om dârz; dârzenie.
2. nesupunere a animalelor domestice; dârzenie.
3. (Mold.) vigoare a unui om în vârstă; dârzenie.
 

dârzui

Parte de vorbire:  vb. tr. (Banat)  
Etimologie: (dârză + -ui)

1. a târî ca pe o zdreanță.
2. (fig.) a umili.
 

dârzuire

Parte de vorbire:  s.f. (Banat)  
Etimologie: (vb. dârzui)

1. târâre ca pe o zdreanță; (reg.) dârzuit.
2. (fig.) umilire.
 

combativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. combatif)

1. dârz, perseverent în luptă, în susți-nerea unui punct de vedere, a unei idei etc.
 

solid, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.  
Etimologie: (fr. solide, lat. solidus)

1. (și s. n.) (corp) care la temperatura normală își păstrează forma și dimensiunea neschimbate; consistent; tare, dur.
2. rezistent, durabil, trainic.
3. temeinic, serios; sigur.
4. voinic, puternic, robust; corpolent, gras.
5. (fig.) care înfruntă cu tărie greutățile; dârz.
 

tenace

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. tenace, lat. tenax)

1. dârz, stăruitor, perseverent.
2. (despre materiale solide) care prezintă tenacitate (2); dur, rezistent, tare.
 

dârzuire

Parte de vorbire:  s.f. (Banat)  
Etimologie: (vb. dârzui)

1. târâre ca pe o zdreanță; (reg.) dârzuit.
2. (fig.) umilire.
 

cerbicie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (cerbice + -ie)

1. atitudine plină de perseverență și de încăpățânare; tenacitate, dârzenie.
 

dârzoșenie

Parte de vorbire:  s.f. (învechit)  
Etimologie: (dârzos + -enie)

1. manifestare de om dârz; dârzenie.
2. nesupunere a animalelor domestice; dârzenie.
3. (Mold.) vigoare a unui om în vârstă; dârzenie.