OK
X
afronta
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. affronter)
1.
a
se
opune
cu
curaj;
a
înfrunta,
a
brava,
a
sfida.
2.
a
apropia
prin
operație
buzele
unei
plăgi.
brava
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. braver)
1.
a
înfrunta
cu
curaj
(o
primejdie).
2.
a
se
expune
inutil
(unei
primejdii
etc.);
a
face
pe
grozavul,
a
sfida.
capă
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. cape, it. cappa)
1.
pelerină
(scurtă)
de
blană
sau
de
stofă.
2.
de
~
și
spadă
=
(despre
un
roman
sau
film)
de
aventuri,
cu
multe
dueluri
și
înfruntări
primejdioase.
3.
dispozitiv
de
protecție
împotriva
accidentelor
la
mașini,
la
ferăstraie
etc.
4.
poziție
pe
care
o
ia
o
navă
pe
un
timp
neprielnic,
cu
vânt
foarte
puternic,
care
îi
permite
să
suporte
mai
ușor
valurile,
vântul,
furtuna.
desfide
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. défier, lat. deffidere)
1.
a
provoca
(pe
cineva)
să
dovedească
un
lucru
știind
că
nu
va
reuși;
a
declara,
a
spune
cuiva
că
nu
este
crezut,
că
e
considerat
incapabil.
2.
a
înfrunta,
a
sfida,
a
brava
un
pericol,
o
primejdie.
sfida
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (it. sfidare)
1.
a
înfrunta,
a
privi
pe
cineva
sau
ceva
cu
dispreț;
a
desfide.
sfrunta
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (it. sfrontare)
1.
a
înfrunta
cu
dispreț
și
în
mod
obraznic;
a
sfida.