Dictionar

oțărâre

Parte de vorbire:  s.f. (pop.)  
Etimologie: (vb. oțărî)

1. faptul de a (se) oțărî; supărare mare, mânie, furie; indignare.
2. (var.) oțerire.
 
 
 
 
 

atitudine

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (it. attitudine, fr. attitude)

1. poziție a corpului, ținută.
2. poziție față de un eveniment, de un fapt.
3. fel de a se purta, de a acționa; comportare.
4. a lua ~ = a-și afirma cu hotărâre punctul de vedere.
 

autodizolva

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + dizolva)

1. refl. (despre o organizație, societate etc.) a se dizolva, a-și înceta activitatea prin propria hotărâre.