OK
X
delapida
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. dilapider, lat. dilapidare)
1.
a
sustrage,
a-și
însuși
bani,
valori
sau
alte
bunuri
din
avutul
obștesc
aflate
în
grija
sa.
delapidator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (după fr. dilapidateur)
1.
cel
care
săvârșește
o
delapidare.
defrauda
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (lat., it. defraudare)
1.
a
delapida,
a
frustra
de
bani
(o
bancă,
o
instituție
etc.);
a
înșela,
a
escroca;
a
frauda.
defraudator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (it. defraudatore)
1.
cel
care
defraudează;
delapidator.
delapidator, -oare
Parte de vorbire:
s.m.f.
Etimologie: (după fr. dilapidateur)
1.
cel
care
săvârșește
o
delapidare.
deturna
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. détourner)
1.
a
întrebuința
ilegal
(fonduri)
în
alt
scop
decât
acela
pentru
care
au
fost
destinate.
2.
a
delapida.
3.
a
abate,
a
devia,
a
schimba
direcția.
4.
a
fura
un
vehicul
aerian
în
scop
de
șantaj
sau
ca
act
de
piraterie
aeriană.
malversație
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. malversation)
1.
delapidare;
fraudă.
sustrage
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. soustraire)
1.
tr.
a
fura,
a
delapida.
2.
a
abate
de
la
ceva.
3.
refl.
a
se
eschiva;
a
căuta
să
scape.