deturna

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. détourner)

1. a întrebuința ilegal (fonduri) în alt scop decât acela pentru care au fost destinate.
2. a delapida.
3. a abate, a devia, a schimba direcția.
4. a fura un vehicul aerian în scop de șantaj sau ca act de piraterie aeriană.

deturnare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deturna)

1. acțiunea de a deturna și rezultatul ei; deturnat.
2. abatere sau îndepărtare de la calea urmată sau de urmat.
3. (despre bani, bunuri) întrebuințare cu altă destinație decât cea prevăzută legal; (prin ext.) delapidare.
4. ~a unui avion = forțarea pilotului unui avion să schimbe destinația aparatului său.

deturnat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (deturna)

1. care face un ocol; care a fost abătut de la drumul direct; deviat, ocolit.
2. la care se poate ajunge doar prin ocolire; îndepărtat.
3. (despre fonduri bănești etc.) întrebuințat cu altă destinație decât cea prevăzută legal; (prin ext.) delapidat.
4. (despre avioane) care a fost forțat (prin șantaj) să-și schimbe ruta.

derivare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deriva)

1. acțiunea de a deriva și rezultatul ei; provenire, coborâre din.
2. acțiunea de a devia de la traiectorie.
3. operațiune constând în devierea unui curs de apă.
4. (elect.) comunicare stabilită între două puncte ale unui circuit prin intermediul unui al doilea conductor.
5. (lingv.) provenire a unui cuvânt din altul; procedeu de formare a cuvintelor prin adăugare de afixe sau prin suprimarea lor.
6. (lingv.) ~ progresivă = derivare bazată pe adăugarea formativelor, a afixelor; afixare.
7. (lingv.) ~ regresivă (sau inversă) = derivare prin suprimarea formativelor, a desinențelor sau a sufixelor.
8. (mat.) operație de calcul diferențial prin care se obține o derivată.
9. (inform.) trecere de la un cuvânt la altul prin aplicarea unei reguli din gramatica formală.
10. (med.) tratament constând în devierea unui focar inflamator spre exterior sau spre organe secundare.
11. (fig.) acțiunea de a deturna o idee, un sentiment de la scopul său inițial.

hijacking

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. hijacking)

1. deturnare a unui mijloc de transport; (p. ext.) piraterie aeriană.

deturnare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (deturna)

1. acțiunea de a deturna și rezultatul ei; deturnat.
2. abatere sau îndepărtare de la calea urmată sau de urmat.
3. (despre bani, bunuri) întrebuințare cu altă destinație decât cea prevăzută legal; (prin ext.) delapidare.
4. ~a unui avion = forțarea pilotului unui avion să schimbe destinația aparatului său.