Dictionar

Rezultate principale (Gramatica):

Gramatică

Parte de vorbire: s.
Origine: (lat. grammatica)

1. ansamblu de reguli privitoare la modificarea formelor cuvintelor și la îmbinarea lor în propoziții.

2. ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sistematic al tuturor elementelor constitutive ale unei limbi; studiul structurii gramaticale a unei limbi (morfologia și sintaxa).

3. (p. anal.) ansamblu de reguli ale unei arte, tehnici sau științe.

4. (inform.) mulțime finită de reguli care definesc un limbaj.


Rezultate secundare (Gramatica):

Gramatical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. grammatical, lat. grammaticalis)

1. referitor la gramatică.


Gramaticalitate

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grammaticalité)

1. proprietate a unei fraze de a fi conformă cu regulile gramaticale.


Gramaticaliza

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. grammaticaliser)

1. (despre cuvinte cu sens lexical) a (se) transforma în instrument gramatical, pierzându-şi valoarea expresivă iniţială.


Adjectival, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adjectival)

1. exprimat printr-un adjectiv.

2. articol ~ = articol care se aşază între un substantiv articulat precedat de prepoziţie.

3. (despre construcţii gramaticale) cu valoare de adjectiv.


Adverbial, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. adverbial, lat. adverbialis)

1. (despre cuvinte, construcţii gramaticale) cu valoare de adverb.


Afix

Parte de vorbire: s.
Origine: (fr. affixe, lat. affixus)

1. nume generic pentru prefixe, sufixe şi infixe, care se adaugă rădăcinii cuvintelor pentru a le modifica sensul, funcţia, rolul; orice instrument gramatical având un asemenea rol.

2. (mat.) punct, număr complex într-un sistem de coordonate rectangulare.


Aglutinant, -ă

Parte de vorbire: adj., s.
Origine: (fr. agglutinant, lat. agglutinans)

1. adj. care aglutinează.

2. care se lipeşte.

3. limbă = limbă în care raporturile gramaticale se exprimă cu ajutorul afixelor ataşate la rădăcina cuvântului.

4. s.m. anticorp care coagulează bacteriile din organism.

5. s.n. substanţă care are proprietatea de a coagula coloizii.

6. material de legătură între agregate.


Agramat, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (lat., gr. agrammatos)

1. adj., s. m. f. (cel) care face greşeli elementare de gramatică; ignorant, incult.

2. adj. care conţine greşeli de exprimare şi de ortografie.


Agramatical, -ă

Parte de vorbire: adj.
Origine: (fr. agrammatical)

1. care nu respectă principiile gramaticalităţii.