Dictionar

delocutiv, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (de- + locuţ/une/ + /t/iv)

1. (despre prefixe) de origine prepozițională, care formează cuvinte de la locuțiuni.
 

delocutivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. délocutivité)

1. (gramatică) faptul de a fi delocutiv, de a se referi la un termen la persoana a treia.
 
 
 

delocutivitate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. délocutivité)

1. (gramatică) faptul de a fi delocutiv, de a se referi la un termen la persoana a treia.