dichisit, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (dichisi)

1. (uneori peiorativ) care este îmbrăcat cu multă îngrijire, cu gust, frumos; gătit, împodobit.
2. (despre lucruri) aranjat cu multă migală și minuțiozitate.

pempant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. pimpant)

1. care este îmbrăcat într-un mod care să atragă privirea.
2. care este elegant, grațios, care are un exterior vesel; dichisit, atrăgător, seducător.
3. (depr.) care este excesiv de cochet, afectat.
4. (var.) pimpant.

pompona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. pomponner)

1. tr. a împodobi cu pompoane.
2. tr., refl. a (se) dichisi.

toaletă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. toilette)

1. faptul de a se spăla, pieptăna etc.; faptul de a se găti, a se dichisi.
2. a-și face ~a = a se găti.
3. (med.) curățire a unei plăgi sau a zonei operatorii.
4. totalitatea obiectelor de îmbrăcăminte și de podoabă (femeiască).
5. mobilă cu oglindă pe care se țin obiectele necesare îngrijirii tenului, a părului etc.
6. cameră de baie cu lavoar, closet și duș.

sclivisire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (v. sclivisi)

1. acțiunea de a (se) sclivisi și rezultatul ei; dichisire; netezire, lustruire.
2. (var.) (înv.) sclirisire.

dichici

Parte de vorbire:  s.n. (regional)  
Etimologie: (magh. dikics.)

1. unealtă (un fel de cuțit) folosită în cizmărie pentru a face desene pe talpa, pe căputa etc. încălțămintei.
2. (var.) (regional) dichiș.