OK
X
deloial
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. déloyal)
1.
incorect,
necinstit,
nesincer.
loial, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. loyal)
1.
sincer,
cinstit,
leal.
loialism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. loyalisme)
1.
fidelitate
față
de
un
regim
(politic).
loialist, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. loyaliste)
1.
fidel
unui
regim
(politic.),
unei
cauze.
loialitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. loyauté, engl. loyalty)
1.
sinceritate,
cinste;
lealitate.
loialmente
Parte de vorbire:
adv. (învechit)
Etimologie: (fr. loyalement)
1.
în
mod
sincer.
2.
cu
loialitate,
cu
bună-credință;
conform
loialității.
conjurație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. conjuration, lat. coniuratio)
1.
mașinație
creată
de
un
grup
de
indivizi,
legați
împreună
printr-un
jurământ
de
loialitate,
cu
scopul
de
a
răsturna
puterea
existentă;
complot.
2.
(prin
ext.)
acțiune
desfășurată
în
comun
și
în
cel
mai
mare
secret
de
mai
multe
persoane
împotriva
cuiva
sau
a
ceva.
3.
(var.)
conjurațiune.
deloialitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (după fr. déloyauté)
1.
lipsă
de
loialitate,
incorectitudine,
necinste.
deprograma
Parte de vorbire:
vb. tr.
Etimologie: (de- + programa)
1.
a
anula
un
program.
2.
a
contracara
efectele
programării
anterioare
sau
ale
spălării
creierului,
mai
ales
în
încercarea
de
a
convinge
(o
persoană)
să
renunțe
la
loialitatea
față
de
un
cult.
fairplay
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (engl. fair-play)
1.
acceptare
loială
a
regulilor
(într-un
sport,
în
afaceri),
joc
cinstit.
felon, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. félon)
1.
(feudalism)
(vasal)
care
încalcă
angajamentele
contractate
față
de
stăpân;
neloial.
2.
(prin
ext.)
care
își
trădează
angajamentele;
trădător.
felonie
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. félonie)
1.
comportament,
atitudine
de
felon.
2.
încălcare
de
către
un
vasal
a
jurământului
făcut
către
senior.
3.
lipsă
de
loialitate;
trădare,
infidelitate.