Dictionar

fidel, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fidèle, lat. fidelis)

1. statornic în sentimente; credincios, devotat.
2. exact; care păstrează, reproduce (ceva) întocmai.
 

fidelitate

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. fidélité, lat. fidelitas)

1. statornicie, credință (în convingeri, în sentimente etc.); devotament.
2. exactitate (în prezentarea, în reproducerea unui text, a sunetelor etc.).
3. înaltă ~ = calitate a unor aparate electroacustice de a reda cât mai fidel semnalele sonore înregistrate.
4. (biol.) atașament al unei specii de un anumit grup sau asociație.
 

adulter, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. adultère, lat. adulterium)

1. adj. (despre soți) care încalcă fidelitatea conjugală.
2. s.n. întreținere a relațiilor sexuale în afara căsătoriei; (înv.) adulteriu.
 

alejanță

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allégeance)

1. obligație de fidelitate și supunere față de o națiune, de un suveran.
 

amplituner

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl. amplituner)

1. aparat de înaltă fidelitate care funcționează simultan ca tuner și amplificator de audiofrecvențe.
 

castrism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. castrisme)

1. mișcare revoluționară care se inspiră din ideile lui Fidel Castro.
 

castrist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. castriste)

1. I. care se referă la castrism, doctrina politică a lui Fidel Castro.
2. II. adept al castrismului.
 

devoțiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dévotion, lat. devotio)

1. cucernicie, pietate, evlavie, zel în practica religioasă.
2. atașament față de cineva, fidelitate.