Dictionar

penetrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pénétration, lat. penetratio)

1. penetrare, pătrundere, străpungere.
2. arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare.
3. întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță.
4. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă.
5. (fig.) perspicacitate.
 

compenetrație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. compénétration)

1. întrepătrundere a senzațiilor de miros, văz și auz; sinestezie.
 

interpenetrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. interpénétration)

1. acțiunea de a pătrunde reciproc; penetrare reciprocă sau imbricată; interpenetrare, întrepătrundere.
 

indianist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. indianiste)

1. specialist în indianistică, disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indolog.
 

indianistică

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Indianistik)

1. disciplină care se ocupă cu studiul limbii și al civilizației Indiei de dinaintea penetrației europene; indologie.
 

penetranță

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pénétrance)

1. penetrație.
2. (fiz.) efectul pătrunderii liniilor de câmp electric printr-un electrod.
3. (biol.) frecvența cu care o genă își manifestă efectul fenotipic; frecvența cu care se manifestă o genă.
 

PENETRO-

Parte de vorbire:  prefix  
Etimologie: (lat. penetro, -are „a pătrunde”)

1. „pătrundere, penetrație”.