Dictionar

colmata

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. colmater)

1. tr., refl. a (se) închide, a (se) obtura.
2. tr. a astupa porii, fisurile unui material poros prin introducerea unei substanțe coloidale.
3. (mil.) a restabili un front continuu după o străpungere a inamicului.
 

gap

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. gap, prăpastie)

1. (geogr.) străpungere de tipul cheilor a unui masiv muntos; trecătoare.
2. (inform.) zonă de pe o bandă magnetică, detectabilă electronic, care separă înregistrările de pe aceasta.
 

penetrație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. pénétration, lat. penetratio)

1. penetrare, pătrundere, străpungere.
2. arteră de ~ = arteră de circulație care face legătura dintre o localitate și zona înconjurătoare.
3. întrepătrundere a două corpuri sau suprafețe; penetranță.
4. adâncime la care se scufundă o piesă standard într-o probă de bitum sau de unsoare consistentă.
5. (fig.) perspicacitate.
 

puncție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ponction, lat. punctio)

1. străpungere cu un instrument ascuțit a unui organ, a unei cavități a corpului, pentru a recolta un lichid în scop diagnostic sau terapeutic.
 

transfixie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. transfixion)

1. procedeu de amputație constând în străpungerea osului cu cuțitul de amputație și tăierea dinăuntru în afară a țesuturilor moi.
 

traversare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (traversa)

1. acțiunea de a traversa.
2. instalație la întretăierea a două linii de cale ferată.
3. străpungerea unui element de construcție pentru montarea instalațiilor.
4. așezare periculoasă a unei nave cu axa paralelă cu crestele valurilor.