acalmie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. accalmie)

1. stare de calm momentan a vântului sau a valurilor mării.
2. (prin anal.) întrerupere temporară a unei activități zgomotoase.
3. (fig.) liniște după o perioadă de frământări.

deferlaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. déferlage)

1. acțiunea de a deferla și rezultatul ei; rostogolire și spargere a valurilor, împrăștiindu-se; deferlare, deferlat.

derapa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déraper)

1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut.

derivă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dérive)

1. unghi format de axul longitudinal al unei (aero)nave cu drumul de urmat sub acțiunea curenților.
2. a merge (sau a fi) în ~ = a naviga în voia vântului, a valurilor și curenților.
3. deplasare a ghețurilor de la poli.
4. a fi în ~ = (fig.) a fi fără voință, fără energia necesară unei acțiuni.
5. unghi format, la tragerile indirecte cu tunul, de planul de tragere cu planul de ochire.
6. (tehn.) abatere într-un singur sens a valorii unei mărimi față de valoarea inițială.
7. partea verticală fixă a ampenajului unui avion sau planor.

dig

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. digue)

1. construcție de piatră, de beton etc. care apără rada unui port, drumurile pe țărm etc. de acțiunea erozivă a valurilor.

faleză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. falaise)

1. mal înalt și abrupt format prin acțiunea de eroziune a valurilor de-a lungul țărmurilor marine.
2. fâșie îngustă de pământ, special amenajată pe malul mării pentru plimbare.