Dictionar

defavorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. défavorable)

1. în dezavantajul cuiva; nefavorabil.
 

defavorabil; nefavorabil

Parte de vorbire:  Traducere  
Etimologie:

1. LAT iniquus; adversus
2. FR défavorable
3. EN unfavourable
4. DE ungünstig
5. RU неблarоприятный
6. HU kedvezőtlen
 

derapa

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. déraper)

1. (despre vehicule) a aluneca într-o direcție deviată, în lipsa unei aderențe suficiente.
2. (despre ancoră) a se deplasa pe fundul apei, datorită vântului, valurilor care acționează asupra navei.
3. (despre avioane) a se deplasa lateral la aterizare sau în timpul unui viraj cu înclinare laterală prea mică.
4. (schi) a practica o glisadă laterală voluntară.
5. (fig.; despre o situație) a se schimba defavorabil și neprevăzut.
 

dilemă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilemme, lat., gr. dilemma)

1. raționament silogistic care pune două alternative contradictorii, dintre care trebuie aleasă una, deși amândouă duc la același rezultat.
2. situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură; alternativă.
 

discrimina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)

1. a face o discriminare.
2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.
3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.
4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.
5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.
 

nefavorabil, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (ne- + favorabil)

1. care este în dezavantajul cuiva; potrivnic; defavorabil.
 

peiorativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. péjoratif)

1. (despre cuvinte, expresii, afixe etc.) defavorabil; depreciativ.
 

prevenție

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. prévention, lat. praeventio)

1. (jur.) deținere preventivă.
2. ansamblul de măsuri menite să evite apariția unei boli, a unui accident etc.
3. prevenire; părere defavorabilă, rezervă (față de cineva sau ceva).