discrimina

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. discriminer, lat., it. discriminare)

1. a face o discriminare.
2. a diferenția elementele, identificate ca distincte, în vederea aplicării unui tratament specific fiecărui subset astfel constituit.
3. a trata defavorabil anumite grupuri umane, prin reducerea arbitrară a drepturilor lor și contrar principiului egalității în fața legii.
4. a trata oamenii pe baza prejudecăților.
5. (economie) a modula o ofertă de muncă, bunuri sau servicii în funcție de caracteristicile cunoscute sau presupuse ale pieței.

discriminant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discriminant)

1. adj. care separă, face deosebire.
2. s. m. (mat.) expresie formată din coeficienții unei ecuații de gradul doi care servește a discuta natura rădăcinilor distincte ale ecuației; realizant.

discriminare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (discrimina)

1. separare, deosebire, distincție netă între mai multe elemente.
2. diferențiere restrictivă de drepturi pentru o parte a populației unei țări, pentru o organizație sau pentru unele țări față de altele.

discriminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. discrimination, lat. discriminatio)

1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.
2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.
3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.
4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).
5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.
6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.
7. (var.) (înv.) discriminațiune.

discriminativ, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (discrimina + -tiv, cf. fr. discriminatif)

1. care stabilește distincții sau este capabil să o facă; care face o discriminare; discriminatoriu.

discriminator

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. discriminateur)

1. demodulator de frecvență.

discriminatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discriminatoire, lat. discriminator)

1. care creează discriminări.

antiapartheid

Parte de vorbire:  adj. invar.  
Etimologie: (anti- + apartheid)

1. care se opune sau este îndreptat împotriva politicii de apartheid (regim sud-african în care oamenii de diferite rase erau ținuți separați, iar oamenii albi aveau mai multe drepturi și avantaje); nediscriminatoriu.

antisegregaționist, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antiségrégationniste)

1. care este împotriva segregării sau discriminării rasiale.
2. (antonim) segregaționist.

apartheid

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. apartheid)

1. politică rasistă de discriminare dusă de minoritatea albă împotriva majorității populației de culoare din Africa de Sud.

discriminatoriu, -ie

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. discriminatoire, lat. discriminator)

1. care creează discriminări.

discriminație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. discrimination, lat. discriminatio)

1. acțiunea de a discrimina și rezultatul ei; discriminare.
2. deosebire, distincție netă făcută între mai multe obiecte, idei etc.
3. tratarea nedreptă sau prejudiciabilă a diferitelor categorii de persoane, pe motive de etnie, vârstă, sex sau dizabilitate.
4. practica vânzării aceluiași produs, în același timp, la prețuri diferite după diverse criterii (cumpărător, loc, utilizare).
5. (lege) ~ pozitivă = politică, văzută ca un exemplu de corectitudine, care atribuie un avantaj social unei categorii care nu este statistic egală într-un anumit domeniu.
6. (legislația muncii) ~ legală = preferință permisă pentru un anumit loc de muncă, în funcție de naționalitate, vârstă sau sex.
7. (var.) (înv.) discriminațiune.

epicritic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. épicritique)

1. (despre sensibilitatea tactilă) capabil să opereze discriminări fine, să reproducă proprietățile stimulului.