alomorf

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. allomorphe)

1. fiecare dintre formele distincte ale aceleiași substanțe.
2. variantă a unui morfem în funcție de context.

caracter

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. caractère, lat. character, gr. kharakter)

1. ansamblu de trăsături psihico-morale distincte, relativ stabile, definitorii pentru om.
2. dans de ~ = dans prin ale cărui figuri se exprimă acțiuni sau sentimente; comedie de ~ = comedie a cărei intrigă izvorăște din conflictul creat între caracterele personajelor.
3. personalitate morală caracterizată prin voință fermă, corectitudine și consecvență, integritate etc.
4. individualitate cu trăsături psihice complexe, într-o operă literară.
5. particularitate de structură, formă, substanță sau funcție a unui organism.
6. caracteristică a unui lucru, fenomen.
7. element al unui alfabet; literă, semn grafic de același corp și aceeași familie.
8. (inform.) literă, cifră, semn particular.
9. (mat.) numărul de elemente care ocupă după o permutare același loc ca și înainte de aceasta.

clivaj

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. clivage)

1. proprietatea unor minerale sau roci de a cliva.
2. divizare a zigotului în blastomere.
3. (psih.) scindarea persoanei sau coexistența unor grupuri asociative distincte.
4. (fig.) separare; fisură.

cobol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl., fr. cobol)

1. limbaj de programare la calculatoarele electronice, pentru aplicații cu caracter economic, prin separarea datelor și a instrucțiunilor în secțiuni distincte.

cumulație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cumulation, lat. cumulatio)

1. acțiunea de a cumula și rezultatul ei; faptul în sine de a reuni mai multe elemente distincte; cumulare.
2. faptul, pentru aceeași persoană, de a exercita simultan mai multe funcții și, prin urmare, de a primi mai multe remunerații.

dilogie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. dilogie)

1. sens dublu, echivoc.
2. operă dramatică cu două acțiuni distincte.