rambleu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. remblai)

1. lucrare executată în scopul ridicării unui teren la nivelul necesar sau al susținerii terasamentului unei căi ferate, șosele etc. deasupra nivelului terenului.
2. material solid folosit la umplerea unor goluri sau pentru a ridica un teren la nivelul necesar unei construcții.

banchetă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. banquette)

1. bancă mică fără spetează; canapea în compartimentele vagoanelor de cale ferată.
2. suprafață orizontală, platformă pe un taluz ori la baza lui, spre a-i spori stabilitatea.
3. rambleu format din excedentul de material excavat.
4. fâșie orizontală de-a lungul unui terasament.
5. (echit.) obstacol natural format dintr-o moviliță acoperită cu iarbă.
6. ~ litorală = platformă de abraziune îngustă la piciorul unei faleze.

glisieră

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. glissière)

1. piesă metalică sau de lemn în formă de patină, de-a lungul căreia alunecă o piesă mobilă.
2. ~ de siguranță = parapet metalic din tablă ondulată, amplasat la limita acostamentelor, pe porțiunile de drum în rambleu, pe sectoarele din drum cu curbe strânse etc.

rambleia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. remblayer)

1. a face un rambleu pentru o șosea, o cale ferată etc.
2. a umple cu rambleu golurile rămase într-o mină în urma exploatării.

taluz

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. talus)

1. suprafață laterală înclinată a unui rambleu sau debleu; teren în pantă.