Dictionar

vitriol

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. vitriol)

1. acid sulfuric.
2. nume dat unor sulfați.
 

vitriola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vitrioler)

1. a arde, a răni (cu vitriol).
2. (text.) a trata țesăturile cu vitriol pentru înlăturarea impurităților.
 

vitriolaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. vitriolage)

1. acțiunea de a vitriola și rezultatul ei; ardere cu vitriol; vitriolare.
2. formă violentă de agresiune care constă în aruncarea vitriolului (acidul sulfuric) asupra cuiva, adesea în față, pentru a-l desfigura.
3. (industria textilă) trecerea unei țesături prin acid sulfuric diluat, pentru eliminarea substanțelor calcaroase (sau impurităților).
 

vitriolant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vitriolant)

1. care arde, usucă; arzător.
 

vitriolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vitriolique)

1. de natura vitriolului.
 

incizie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. incision, lat. incisio)

1. tăietură operată cu bisturiul în corpul unui om sau animal; incizură (2).
2. (fig.) cuvânt, expresie sarcastică, vitriolantă.
3. crestătură în coaja unui arbore, în interiorul unui material.
 

sulfuric, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. sulfurique)

1. referitor la sulf, care conține sulf.
2. acid ~ = acid oxigenat al sulfului hexavalent, sub formă de lichid uleios, incolor, foarte corosiv, care înnegrește materia organică; vitriol.
 

vitriola

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. vitrioler)

1. a arde, a răni (cu vitriol).
2. (text.) a trata țesăturile cu vitriol pentru înlăturarea impurităților.
 

vitriolaj

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. vitriolage)

1. acțiunea de a vitriola și rezultatul ei; ardere cu vitriol; vitriolare.
2. formă violentă de agresiune care constă în aruncarea vitriolului (acidul sulfuric) asupra cuiva, adesea în față, pentru a-l desfigura.
3. (industria textilă) trecerea unei țesături prin acid sulfuric diluat, pentru eliminarea substanțelor calcaroase (sau impurităților).
 

vitriolic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. vitriolique)

1. de natura vitriolului.