OK
X
inamic, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (după lat. inimicus)
1.
adj.,
s.
m.
f.
(stat,
putere
etc.)
dușman,
vrăjmaș,
adversar.
2.
adj.
1.
dușmănos,
ostil.
3.
care
aparține
statului
beligerant,
adversar.
inimiciție
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (lat. inimicitia, it. inimicizia)
1.
dușmănie,
ură,
vrăjmășie;
inamiciție.
ostilitate
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. hostilité, lat. hostilitas)
1.
atitudine
ostilă;
dușmănie,
vrăjmășie.
2.
(pl.)
acțiuni
militare
pe
care
un
stat
le
întreprinde
contra
altuia
în
stare
de
război.
dezuni
Parte de vorbire:
vb. tr., refl.
Etimologie: (cf. fr. désunir)
1.
a
se
desprinde
unul
de
altul
sau
dintr-un
tot;
a
separa
ceea
ce
era
unit.
2.
a-și
pierde
coeziunea
internă;
a
se
dezmembra;
a
se
destrăma.
3.
a
trăi
în
vrajbă;
a
se
vrăjmăși;
a
se
dușmăni.
4.
(var.)
(înv.)
a
(se)
desuni.
5.
(anton.)
a
(se)
uni.
supostatnic
Parte de vorbire:
s.m. (învechit)
Etimologie: (paleoslav. съпостатьникъ)
1.
persoană
care
manifestă
dușmănie,
ostilitate;
vrăjmaș.
dușmănește
Parte de vorbire:
adv.
Etimologie: (dușman + -ește)
1.
în
mod
dușmănos;
neprietenește,
(înv.)
vrăjmășește.
2.
(antonim)
prietenește.