Dictionar

alfabet

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. alphabet, lat. alphabetum)

1. sistem de semne grafice (litere) într-o ordine convențională, care redau sunetele de bază ale unei limbi.
2. ~ telegrafic = alfabet reprezentând combinațiile de semnale ale unui cod telegrafic; ~ Braille /brai/ = alfabet convențional cu semnele în relief pentru nevăzători.
3. (inform.) totalitatea simbolurilor la baza unui limbaj de programare.
4. (fig.) minimum de cunoștințe (necesare).
 

anticalofilism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (anti- + calofil + -ism)

1. (lit.) respingere, negare a calofiliei; atitudine împotriva calofiliei; anticalofilie.
 

antologist, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. anthologiste)

1. autor de antologii; antologator.
2. (bot.) autorul unei antologii botanice.
3. (lit.) autorul unei antologii literare.
 

atopie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. atopie, gr. atopia)

1. (med.) hipersensibilitate precoce, specifică omului, cu predispoziție spre anumite manifestări alergice.
2. (lit.) ceea ce nu are loc desemnat.
 

batologie (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. battologie)

1. (literatură) repetiție de cuvinte sau de fraze, inutilă și plictisitoare; reiterarea continuă inutilă a acelorași cuvinte, fraze sau idei.
 

bluetă

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. bluette)

1. (lit.) mică operă literară sentimentală și anodină.
2. (muz.) piesă muzicală instrumentală de scurtă durată, ușoară și nepretențioasă, marcată de sentimentalism; bagatelă.