OK
X
autocombină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + combină)
1.
mașină
agricolă
autopropulsată
care
îndeplinește
simultan
mai
multe
operații,
precum
ar
fi
seceratul
și
treieratul;
combină
autopropulsată.
autodrezină
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (rus. автодрезина)
1.
vehicul
ușor
autopropulsat,
asemănător
cu
un
vagonet,
folosit
anterior
de
către
inspectorii
liniilor
de
cale
ferată
și
echipele
de
lucru
pentru
a
se
deplasa
rapid
către
și
dinspre
locul
de
muncă;
drezină
autopropulsată.
autofreză
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + freză)
1.
(tehn.)
freză
autopropulsată
folosită
la
curățarea
drumurilor,
dezăpezire
etc.
autofurgonetă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + furgonetă)
1.
autovehicul
prevăzut
cu
platformă
mică
pentru
transportul
de
mărfuri;
furgonetă
autopropulsată.
autorulotă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + rulotă)
1.
tip
de
vehicul
de
agrement,
o
structură
autopropulsată
care
conține
dotările
unei
locuințe;
rulotă
autopropulsată.
rulotă
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. roulotte)
1.
caravană,
vehicul
sau
remorcă
care,
echipată
pentru
ședere
sau
exercitarea
unei
activități,
păstrează
în
permanență
mijloacele
de
mobilitate
care
îi
permit
deplasarea
prin
tracțiune.
2.
automobil
sau
remorcă
amenajată
ca
locuință.
3.
vehicul-remorcă
amenajat
pentru
vânzare
sau
alte
utilizări.
4.
casă-~
=
casă-remorcă.
5.
~-dormitor
=
rulotă
amenajată
ca
dormitor.
6.
auto~
=
rulotă
autopropulsată.