OK
X
baptism
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. baptisme)
1.
doctrină
a
unei
secte
creștine
protestante
care
nu
admite
botezul
decât
la
vârsta
adultă.
anabaptism
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. anabaptisme)
1.
sectă
religioasă
care
nu
recunoaște
valoarea
botezului
la
copii.
2.
doctrină
creștină
care
susține
că
botezul
ar
trebui
să
fie
administrat
numai
copiilor
care
au
atins
vârsta
rațiunii,
iar
creștinii
botezați
înainte
de
această
vârstă
ar
trebui
să
fie
botezați
din
nou.
anabaptist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. anabaptiste)
1.
I.
referitor
la
anabaptism,
mișcare
creștină
sectară
care
respinge
botezul
copiilor.
2.
care
aparține
anabaptismului;
care
este
specific
anabaptismului.
3.
II.
adept
al
anabaptismului.
baptist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. baptiste)
1.
I.
care
se
referă
la
baptism,
doctrină
religioasă
reformată
conform
căreia
numai
adulții
pot
fi
botezați.
2.
II.
adept
al
baptismului.