Dictionar

bahut

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (fr. bahut)

1. cufăr mare din lemn căptușit adesea cu piele și accesorii, cu capac bombat, folosit în mod obișnuit în Evul Mediu pentru transport.
2. (prin ext.) dulap sau bufet de formă veche; scrin.
 

balustru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. balustre)

1. stâlp scurt, bombat la partea inferioară, dintr-o balustradă.
2. parte laterală a capitelului ionic.
3. compas pentru trasarea circumferințelor de diametru mic.
 

bombeu

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bombé)

1. partea întărită și bombată la vârful încălțămintei; șpiț.
 

bulă 2

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. bulle, lat. bulla)

1. (la romani) medalion rotund de aur purtat la gât de copiii din familiile senatoriale sau ecvestre.
2. (ant. și evul mediu) pecete de metal, bombată, care se atașa unui act pentru a-l autentifica; act oficial emis de papă sau de un suveran.
 

convex, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. convexe, lat. convexus)

1. curbat, bombat în afară.
 

fusiform, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. fusiforme)

1. în formă de fus (alungit și bombat în centru).
2. (var.) fuziform.