Dictionar

bărat

Parte de vorbire:  s.m. (înv.)  
Etimologie: (magh. barát)

1. călugăr sau preot catolic.
 

barată

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baratte)

1. aparat cu ajutorul căruia se fabrică untul și unele grăsimi vegetale.
2. tobă metalică cu perete dublu pentru răcire la dispozitivul în care se tratează celuloza pentru obținerea firelor de viscoză.
 

baraterie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baraterie)

1. prejudiciu adus unei nave prin încălcarea intenționată a îndatoririlor de către comandant sau echipaj.
 

bărăție

Parte de vorbire:  s.f. (înv.)  
Etimologie: (bărat + -ie)

1. biserică sau mănăstire catolică.
 

baratrometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baratromètre)

1. instrument cu care se măsoară rapiditatea și direcția curenților marini.
 

drift

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (engl. drift)

1. aluviune glaciară; depozit barat prin retragerea unui ghețar.
2. (biol.) modificare întâmplătoare a frecvenței genelor unei populații mici sau experimentale.
 

berat

Parte de vorbire:  s.n. (înv.)  
Etimologie: (din tc. berat; cf. alb., bg. berat)

1. diplomă sau brevet de învestitură dat de Poarta Otomană domnilor Țărilor Românești la instalarea în domnie; firman, uric.
2. act, titlu, înscris purtând pecetea sultanului.
3. dispoziție, drept al sultanului.
4. (var.) barat, bărat, bereat.