neoclasic, -ă
Parte de vorbire: adj.
Etimologie: (fr. néo-classique)
Etimologie: (fr. néo-classique)
1. referitor la neoclasicism.
2. stil ~ = stil care are ca model arta și arhitectura clasică.
3. curent ~ = curent în știința economică burgheză, care, afirmând capacitatea de autoreglare armonioasă a capitalului, se întoarce spre tezele sale clasice.