OK
X
denotațională
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. dénotationel)
1.
semantică
~ă
=
ramură
a
informaticii
care
studiază
corectitudinea
programelor.
purist, -ă
Parte de vorbire:
I. adj., II. s.m.f.
Etimologie: (fr. puriste)
1.
I.
referitor
la
purism
(preocupare
excesivă
pentru
puritatea
limbajului).
2.
care
are
o
mare
preocupare
pentru
corectitudinea
limbajului,
stilului.
3.
II.
adept
al
purismului.
4.
(antonim)
laxist.
reducere
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (reduce)
1.
acțiunea
de
a
(se)
reduce.
2.
(mat.)
simplificare
pe
bază
de
calcul
a
unei
(in)egalități.
3.
reacție
în
care
un
atom
sau
un
ion
câștigă
electroni:
scădere
a
stării
de
oxidație
a
unei
substanțe
ionice.
4.
(log.)
procedeu
prin
care
se
probează
corectitudinea
modurilor
silogistice.
5.
~
la
absurd
=
dovedirea
adevărului
unei
legi
prin
demonstrarea
faptului
că
acceptarea
tezei
contradictorii
duce
la
consecințe
absurde.
6.
(med.)
reducție.
suspiciune
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. suspicion, lat. suspicio)
1.
nesiguranță,
îndoială
privind
corectitudinea,
legalitatea
faptelor
sau
onestitatea
intențiilor
cuiva;
bănuială,
neîncredere.
autoimprecație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (auto- + imprecație)
1.
blestem
pe
care
cineva
și-l
adresează
singur
pentru
a
garanta
corectitudinea
unei
afirmații
sau
acțiuni
proprii.