Dictionar

baptism

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. baptisme)

1. doctrină a unei secte creștine protestante care nu admite botezul decât la vârsta adultă.
 

catehiza

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. catéchiser)

1. a învăța pe cineva dogmele religiei creștine.
2. (fig.) a convinge, a îndoctrina.
 

ciborium

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat., fr. ciborium)

1. baldachin susținut de coloane, care acoperea altarul bazilicilor creștine.
2. vas de forma unei cupe din fruct de nufăr, în bisericile catolice, pentru păstrarea rezervei euharistice după slujbă.
 

credo

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (lat. credo)

1. a treia parte a misei.
2. expunere succintă a dogmelor fundamentale ale religiei creștine; simbolul credinței.
3. (fig.) crez; profesiune de credință.
 

cristologie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. christologie)

1. parte a teologiei creștine care tratează despre persoana lui Cristos și despre raporturile sale cu Dumnezeu și cu umanitatea.
 

docet, -ă

Parte de vorbire:  s.m.f.  
Etimologie: (fr. docète)

1. adept al docetismului, erezie de la începuturile bisericii creștine, care susținea că Iisus Cristos nu ar fi fost om decât în aparență.