Dictionar

baiț

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Beize)

1. produs chimic folosit în vopsitorie, la curățirea unor corpuri de lemn sau de metal, la fixarea coloranților pe fibrele textile etc.
 

candidat, -ă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. candidat, lat. candidatus)

1. cel care candidează.
2. (silv.) arbore de bună calitate care rămâne în arboret după aplicarea măsurilor de curățire.
 

cavalier, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. cavalier)

1. adj. perspectivă ~ă = proiecție oblică a obiectelor pe un plan, ca și cum ar fi văzute dintr-un punct situat la infinit; plan ~ = plan stabilit după această perspectivă.
2. s. n. terasă înaltă, într-o fortificație, pentru amplasarea tunurilor.
3. cordon continuu de pământ sau alte materiale de-a lungul unui drum, rezultat din curățirea șanțurilor.
 

denisipator

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (după fr. dessableur)

1. bazin pentru curățirea prin depunere, a apei de aluviuni.
2. bazin pentru îndepărtarea, prin decantare, a impurităților din pasta de celuloză.
3. (var.) deznisipator.
 

depurator, -oare

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. dépurateur)

1. (substanță) care favorizează eliminarea toxinelor și impurităților din sânge prin urină, excreții et cetera; depurativ.
2. aparat ~ = totalitatea organelor de excreție prin care se face curățirea sângelui de toxinele din activitatea organismului.
 

epurație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. épuration)

1. acțiunea de a epura; epurare, purificare, curățire.
2. salubrizare, purificație.
3. eliminarea membrilor nedoriți dintr-o asociație, partid etc.; excludere.
4. (var.) epurațiune.