OK
X
dezaproba
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după fr. désapprouver)
1.
a
nu
aproba;
a
blama,
a
înfiera.
dezaprobator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. désapprobateur)
1.
care
dezaprobă,
care
exprimă
dezaprobare.
abzice
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (după germ. absagen)
1.
a
nu
admite,
a
refuza,
a
dezaproba.
aprobator, -oare
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. approbateur, lat. approbator)
1.
care
aprobă,
care
arată
sau
dă
aprobare;
aprobativ.
2.
(anton.)
dezaprobator.
atroce
Parte de vorbire:
adj. invar.
Etimologie: (fr., it. atroce, lat. atrox)
1.
de
o
cruzime
care
stârnește
groază
sau
dezaprobare;
sângeros,
cumplit,
fioros.
2.
foarte
greu
de
suportat
din
cauza
violenței
sale;
abominabil.
3.
care
este
foarte
greu
de
suportat;
insuportabil.
blam
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. blâme)
1.
dezaprobare,
condamnare
publică;
oprobriu;
sancțiune;
avertisment.
blama
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. blâmer)
1.
a
condamna,
a
dezaproba,
a
reproba
(public).
cenzura
Parte de vorbire:
vb.
Etimologie: (fr. censurer)
1.
a
aplica
măsuri
de
cenzură;
(p.
ext.)
a
interzice
(o
publicație).
2.
(fig.)
a
supraveghea
(moravurile).
3.
a
adopta
o
moțiune
de
cenzură.
4.
a
pronunța
o
sancțiune
împotriva
cuiva;
a
blama,
a
dezaproba;
a
condamna.