hindi

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. hindi)

1. una dintre variantele literare ale limbii hindustane, limbă oficială în India.

broderie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. broderie)

1. artă a decorării unei țesături cu motive ornamentale cusute în relief cu fire din diferite materiale; compoziția ornamentală însăși.
2. (prin ext.) ornamentație fină.
3. bucată de pânză brodată; (pop.) chindisitură.
4. (muz.) ornament melodic realizat prin alternarea unei note dintr-un acord cu cea superioară sau inferioară, depărtată cu un (semi)ton.

hindustană

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. hindoustani)

1. (limbă indo-europeană) vorbită în India și în Pakistan, cu două variante literare: hindi și urdu.

naga

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. naga)

1. inv. (mit. hindi) duh cu bust uman și corp de șarpe (a cărui femeie era imaginată de o rară frumusețe).

urdu

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (engl., fr. urdu)

1. (lingvistică) limba națională a Pakistanului, foarte apropiată de hindi, dar influențată de persană și scrisă cu alfabetul arab.

hindustani

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. hindoustani)

1. (lingvistică) limba comună a Indiei, indo-ariană, derivată din sanscrită și vorbită în principalele orașe din India; hindi.
2. (var.) hindustană, industani.