iluziona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. illusionner)

1. refl., tr. a (se) amăgi, a(-și) face iluzii.

autoiluziona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (auto1- + iluziona)

1. refl. a-și face singur iluzii.

deziluziona

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. désillusionner)

1. a face pe cineva să-și piardă iluziile; a dezamăgi, a decepționa.

automistifica

Parte de vorbire:  vb. refl.  
Etimologie: (auto- + mistifica)

1. a se mistifica pe sine însuși.
2. a se iluziona, a greși în judecățile despre propria persoană.

bovarism

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (fr. bovarysme)

1. stare de insatisfacție și autoiluzionare a unei persoane ce se crede altfel decât este și imită felul de a se comporta al altora.
2. tendință de a visa cu ochii deschiși în care visătorul își imaginează că este un erou sau o eroină într-o poveste de dragoste, ignorând în același timp realitățile de zi cu zi ale situației (eponimul Doamna Bovary este un exemplu în acest sens).

decepționa

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (decepţie + -ona)

1. a provoca o decepție; a deziluziona, a dezamăgi.

decepționant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (decepționa + -ant)

1. care decepționează; dezamăgitor, deziluzionant.

amăgire

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (amăgi)

1. faptul de a (se) amăgi, de a (se) înșela, de a atrage prin promisiuni mincinoase etc.
2. faptul de a-și face iluzii zadarnice; iluzionare.