OK
X
decapant, -ă
Parte de vorbire:
adj.
Etimologie: (fr. décapant)
1.
s.
n.
amestec
de
substanțe
sau
soluție
pentru
dizolvarea
oxizilor
ori
a
impurităților
pe
suprafețe
metalice.
2.
adj.
caustic
și
stimulant.
defecator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (fr. défécateur)
1.
(chimie)
aparat
pentru
defecare,
pentru
evacuarea
impurităților
dintr-un
lichid.
defecație
Parte de vorbire:
s.f.
Etimologie: (fr. défécation, lat. defaecatio)
1.
acțiunea
de
a
defeca
și
rezultatul
ei;
defecare.
2.
evacuare
a
materiilor
fecale
din
intestin.
3.
operațiunea
de
eliminare
a
impurităților
dintr-un
lichid.
denisipator
Parte de vorbire:
s.n.
Etimologie: (după fr. dessableur)
1.
bazin
pentru
curățirea
prin
depunere,
a
apei
de
aluviuni.
2.
bazin
pentru
îndepărtarea,
prin
decantare,
a
impurităților
din
pasta
de
celuloză.
3.
(var.)
deznisipator.
depurator, -oare
Parte de vorbire:
adj., s.n.
Etimologie: (fr. dépurateur)
1.
(substanță)
care
favorizează
eliminarea
toxinelor
și
impurităților
din
sânge
prin
urină,
excreții
et
cetera;
depurativ.
2.
aparat
~
=
totalitatea
organelor
de
excreție
prin
care
se
face
curățirea
sângelui
de
toxinele
din
activitatea
organismului.
epurator
Parte de vorbire:
s.
Etimologie: (fr. épurateur)
1.
aparat,
instalație
care
servește
la
îndepărtarea
impurităților
dintr-un
material
solid
sau
fluid.