defecare
Parte de vorbire: s.f.
Etimologie: (vb. defeca)
Etimologie: (vb. defeca)
1. acțiunea de a defeca și rezultatul ei; defecație.
2. eliminare a materiilor fecale din intestin, pe cale naturală.
3. limpezire a unui lichid prin depunerea solidelor care se află în suspensie.
4. purificare a zemurilor din industria zahărului prin tratare cu lapte de var.
5. (chimie) operație de purificare a unor soluții prin precipitarea albuminelor.
6. (tehn.) (procedeu de) extragere a zahărului din sfeclă.