Dictionar

reputat, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. réputé)

1. cu bună reputație; renumit, prețuit.
 

reputație

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. réputation, lat. reputatio)

1. părere publică (bună sau rea) despre cineva.
2. faimă, renume.
 

beoțian, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. béotien)

1. I. care aparținea Beoției sau beoțienilor; care se referă la Beoția sau la beoțieni; originar din Beoția.
2. I. (înv.) greoi la minte.
3. (persoană) din Beoția.
4. (om) ignorant, lipsit total de preocupări intelectuale (cu aluzie la reputația locuitorilor Beoției antice).
 

calomnie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. calomnie)

1. afirmație mincinoasă și tendențioasă care atinge onoarea și reputația cuiva; defăimare.
 

celebritate

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. célébrité, lat. celebritas)

1. însușirea de a fi celebru; reputație bine stabilită; renume, faimă.
2. om celebru, cu mare renume și prestigiu.
 

celebru, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. célèbre, lat. celeber)

1. cu faimă, renumit, vestit, reputat, ilustru.
 

compromite

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (lat. compromittere, fr. compromettre)

1. tr., refl. a face să(-și) piardă buna reputație; a (se) discredita.
2. tr. a primejdui; a distruge, a zădărnici.
 

denigrant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. dénigrant)

1. care denigrează, care atacă reputația cuiva; denigrator.