Dictionar

 
 

codon

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr., engl. codon)

1. secvență de trei nucleotide ale macromoleculei de acid dezoxiribonucleic care codifică un aminoacid specific.
 

dezoxiriboză

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (germ. Desoxyriboze)

1. pentoză în nucleotidele acidului dezoxiribonucleic.
 
 
 

plasmidă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (după fr. plasmine)

1. formațiune de acid dezoxiribonucleic din citoplasma celulelor, folosită în ingineria genetică, în clonare etc.
 

ribonuclează

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. ribonucléase)

1. enzimă pancreatică, cu acțiune specifică asupra acidului ribonucleic.