terifiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. terrifiant)

1. înspăimântător, îngrozitor: terific.

consternație

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. consternation, lat. consternatio)

1. stare neputincioasă de copleșire cauzată de un eveniment terifiant, greu de înțeles; consternare.
2. stare de tristețe și mare descurajare cauzată generalmente de o veste proastă.
3. (var.) consternațiune.

coșmaresc, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (după fr. cauchemardesque)

1. producând o senzație similară cu cea trăită în timpul unui coșmar; de coșmar, terifiant, fantastic.

gotic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. gothique, lat. gothicus)

1. adj. referitor la goți, propriu goților.
2. scriere ~ă = scriere cu caractere colțuroase, în apusul Europei în evul mediu; roman ~ = roman dezvoltat în Anglia în a doua jumătate a sec. XVIII, care cultiva interesul pentru istorie, pentru întâmplări misterioase, terifiante; stil ~ (și s. n.) = stil arhitectonic sau artistic, răspândit în Europa în sec. XII-XVI, caracterizat prin construcții de proporții impunătoare, dar zvelte, cu arce și bolți ogivale, vitralii și multe sculpturi în piatră.
3. s. f. limbă a unei traduceri a Bibliei de către episcopul Ulfila pentru o comunitate creștină de limbă germanică.

pavor

Parte de vorbire:  s.n.  
Etimologie: (lat. pavor, it. pavore)

1. stare de groază, provocată de imagini terifiante, în timpul somnului.

terific, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (it. terrifico)

1. care inspiră teroare; înspăimântător, terifiant.