Dictionar

timonă

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. timon, it. timone)

1. roată cu cavile de lemn pe margine, cu ajutorul căreia se manevrează cârma unei nave.
 

antimonarhic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. antimonarchique)

1. împotriva monarhiei; antimonarhist.
 

antimonarhist, -ă

Parte de vorbire:  adj., s.m.f.  
Etimologie: (fr. antimonarchiste)

1. (persoană) care se opune monarhiei; antimonarhic, contramonarhist.
 

axiometru

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. axiomètre)

1. aparat dintr-un sector de cerc gradat, montat la timona unei nave, care indică unghiul de cârmă.
 

monarhist, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.m.f.  
Etimologie: (fr. monarchiste)

1. I. referitor la monarhism, propriu monarhismului.
2. care este în favoarea unui stat guvernat de un suveran (ereditar).
3. II. cel care susține monarhia; adept, partizan al monarhiei; regalist.
4. (antonime) antimonarhist, republican.
 

timonerie

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. timonerie, it. timoneria)

1. încăpere pe puntea unei nave, unde se găsește timona și alte aparate necesare manevrării navei.
2. ansamblu de bare, cabluri, paloniere etc. care comandă direcția, frânele etc. într-un vehicul.
 

testimonia

Parte de vorbire:  vb. tr. (rar)  
Etimologie: (testimoniu)

1. a dovedi cu martori.
2. (var.) a testimona.