Dictionar

decontractare

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (decontracta)

1. faptul de a se decontracta; decontractat, decontracție.
2. revenire a mușchilor la poziția relaxată după o contracție; (prin ext.) stare de relaxare a întregului corp.
3. (fig.) ușurință, naturalețe care caracterizează o persoană relaxată.
4. (antonime) contracție, contractare.
 

subcontractare

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (subcontract)

1. întocmire, realizare a unui subcontract.
 

astringent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanță, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.
 

autotractor

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. autotracteur)

1. autovehicul destinat pentru tractarea semiremorcilor.
 

colecistatonie

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (fr. cholécystatonie)

1. (med.) atonie a vezicii biliare, adică o pierdere a tonicității, a tonusului, a capacității de contractare a vezicii biliare, ceea ce duce la dilatarea acestui organ.
 

constrictor, -oare

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. constricteur)

1. care strânge, contractă.
2. mușchi ~ = mușchi care prin contractare închide un orificiu.
 

contorsiune

Parte de vorbire:  s.  
Etimologie: (fr. contorsion, lat. contorsio)

1. răsucire a trupului sau a unei părți a acestuia; contractare violentă și involuntară a mușchilor.
 

crispare (1)

Parte de vorbire:  s.f.  
Etimologie: (crispa)

1. acțiunea de a se crispa; încleștare, contractare, crispație.
2. contracție, spasm al nervilor sau mușchilor.
3. strângere prin care anumite lucruri se contractă prin încrețirea suprafeței.
4. imobilizare într-o anumită stare de spirit.
5. (antonime) decrispare, decontractare, destindere.