tonifica

Parte de vorbire:  vb.  
Etimologie: (fr. tonifier)

1. a întări, a fortifica (un țesut, un organism etc.); a tonifia.

astringent, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n.  
Etimologie: (fr. astringent, lat. astringens)

1. (substanță, medicament) care produce contractarea țesuturilor animale, care combate secrețiile exagerate; care diminuează secrețiile și tonifică țesuturile.
2. I. care face gura pungă; (înv.) stifos.
3. II. substanță chimică sau vegetală având proprietatea de a strânge țesuturile; stiptic.

nervin

Parte de vorbire:  adj., s.n.  
Etimologie: (fr. nervin)

1. (medicament) care acționează asupra nervilor, care are proprietatea de a tonifica sau calma nervii.

neurotonic, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. neurotonique)

1. (medicament) care tonifică sistemul nervos.

tonic, -ă

Parte de vorbire:  I. adj., II. s.n., III. s.f.  
Etimologie: (fr. tonique, it. tonico)

1. I. legat de tonusul muscular; care dă putere, energie, care stimulează corpul sau mintea.
2. care tonifică organismul, reface forțele; reconfortant, reconstituant, fortifiant; tonifiant.
3. (muzică) califică prima notă a unui ton.
4. (despre vocale, silabe) pe care cade accentul.
5. accent ~ = ton mai marcat, mai accentuat pe o silabă; accentul muzical al vocalelor și al silabelor; (prin ext.) accent expirator sau de intensitate.
6. II. substanță care tonifică organismul; substanță cu rol de creștere a vitalității și energiei organismului.
7. (fig.) fortifiant intelectual.
8. III. (muzică) treapta principală (întâi) a modurilor major și minor; acord pe această treaptă.
9. (antonime) aton, atonic, debilitant.

tonifia

Parte de vorbire:  vb. tr.  
Etimologie: (fr. tonifier)

1. a revigora, a crește tonusul (atât fizic, cât și mental); a tonifica.

tonifiant, -ă

Parte de vorbire:  adj.  
Etimologie: (fr. tonifiant)

1. (și fig.) care tonifică; tonic (II).